E-mail Print PDF
Monumentul Eroilor 
MONUMENTUL EROILOR  de pe Muntele Mãgura

Lucrãrile pentru ridicarea acestui impunãtor edificiu au fost fãcute de cãtre soldatii veterani, ramasi în viatã dupã aprigele lupte de la Oituz-Cosna-Ciresoaia. Fondurile necesare pentru aceastã constructie au fost adunate prin subscriptie publicã de cãtre Mihai Teodoru, initiatorul acestui proiect, sprijinit de arhitectul Constantin Ciogolea, fiu al orasului stabilit la Bucuresti. Monumentul Eroilor cuprinde un parter si douã etaje, legate printr-o scarã interioarã circularã, are o înãltime de 22 m si este în întregime ridicat din piatrã cioplitã si formã de obuz.
Pânã la începutul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, era pãzit zi si noapte de ostasii din garnizoana orasului. Dupã rãzboi, Monumentul a fost lãsat în paraginã, dar între anii 1972-1974, el va fi renovat si deschis ca muzeu.
La parter existã o placã comemorativã depusã pe mormântul eroului necunoscut, descoperit în transeele încã vizibile de la Cosna, cu un text emotionant: Ostasi ce ati cãzut pentru tarã, Viteji ai credintei, soldati, Oriunde în morminte voi stati, Vã fie tãrâna usoarã!
(Eroilor cãzuti în rãzboiul 1916-1919).  

Deasupra mormântului eroului necunoscut strãjuiesc 2 drapele de luptã, a Regimentului 15 infanterie si a Regimentului 4 Artilerie, douã din regimentele care au dus greul rãzboiului de pe frontul de la Oituz. Situatia cea mai dificilã însa, a început în 8 august 1917, atunci când a existat pericolul ruperii liniei frontului pe directia Cosna-Ciresoaia.
Unitãtile germane si austro - ungare se apropiau din ce în ce mai mult de orasul Tg. Ocna. Pericolul cuceririi Vãii Trotusului de cãtre inamic, va determina Marele Cartier General sã trimitã urgent în aceastã zonã trupe de rezervã. Astfel cã, în 11 august 1917 trebuia sã ajungã la Tg. Ocna Divizia 1 cavalerie de la Mãrãsesti si un Batalion de Vânãtori de Munte de la Tg. Neamt. Spre seara zilei de 11 august, dupã ce vor strãbate o distantã de 145 km pe jos si cu echipament de rãzboi, Batalionul Ciresoaia, va ajunge în apropiere de Tg. Ocna, într-un sat, Brãtesti.  

Dupã câteva ore de odihnã, un grup de soldati din batalionul maiorului Virgil Bãdulesu, condusi de cãtre Elisei Ursac, vor ajunge în Bogata. De aici, pe cãrãri ocolitoare si ferite de privirea inamicului, vor ajune în spalele liniilor germane aflate pe vârful Ciresoaia. Luat prin surprindere, inamicul se va retrage în dezordine, lãsând în urma sa numerosi prizonieri si armament.
Luptele vor continua si în zilele urmãtoare atât pentu frontul de la Ciresoaia, cât si pentru cel de la Cosna. Luptând cu eroism, soldatii Regimentului de Cavalerie si cel al Regimentului 2 de Grãniceri vor reusi sã recucereascã vârful Cosna în 13 august 1917. Tot acum va cãdea eroic Lt. Col. Gheorghe Demetriad, conducãtorul escadronului sãu de Rosiori din Regimentu 9, iar Col. Marcel Olteanu, comandantul Brigãzii 3 de Rosiori va continua asaltul pentru cucerirea cotei 789.
Tot în aceastã zi (13 august 1917) de grea încercare, va cãdea eroic si caporalul grenadier, Constantin Musat din Regimentul 2 de Grãniceri. Luptând pe valea Prahovei în 1916, va fi rãnit grav de douã ori. A doua oarã, îsi va piede mâna stãngã. Dupã sapte luni de spitalizare, aflând cã urma sã fie reformat, va fugi din spital, pentru a se alãtura camarazilor sãi. Jertfa sa a rãmas ca o pildã miscãtoare de întelegere si datorie fatã de tarã dincolo de originile fixate si de legile firii si de ale oamenilor.
În amintirea sa va fi ridicatã o cruce monument, initial pe locul unde a cãzut, dar în 1977 a fost adusã lângã Monumentul Eroilor, pe munele Mãgura, iar pe locul sãu, a fost ridicat un alt monument cu sprijinul locuitorulor din zonã.



Masa Reginei, Ciresoaia – Tg. Ocna

În toamna anului 1917, Gh. I. Brãtianu, viziteazã linia frontului de la Ciresoaia, si tot acum relateaza despre prima vizitã a Reginei Maria fãcutã în aceastã zonã. Regina Maria a sosit fãrã veste în pãdurile Ciresoaiei si a stãruit sã pãseascã pânã în santurile cele mai îndepãrtate ale noastre (Gh. I. Brãtianu, Cuvinte cãtre români). În vizita din toamna anului 1917 Regina Maria remarca: ,,A fost o plãcere sã vãd uimirea încântatã a soldatilor când mã zãrirã... Aceastã vizitã fãcutã soldatilor mei, a fost o mare învãtãturã pentru mine, iar pentru ei o bucurie aproape cucernicã (Maria, Regina României, Povestea Vietii mele)’’ .
În primãvara anului 1918 pe 25 martie/7 aprilir, Regina Maria revine la Ciresoaia. În aceasta vizitã fusese însotitã de cãtre regele Ferdinand. Pe 6/19 naugust, Regina Maria face cea de a treia vizitã pe frontul de la Ciresoaia si Cosna împreunã cu principele Carol, principele Nicolae, principesa Elisabeta si principesa Maria (regele Ferdinand nu va putea onora aceastã vizitã, deoarece se afla la Bicaz, intr-un fel de autoizolare, protestând impotriva pãcii dezastruoase încheiate la Buftea în luna mai 1918). Sus, pe Ciresoaia, mormintele pãrãsite ale soldatilor cãziti în luptã ,,au fost plivite si însemnate cu cruci albe de mesteacãn (Maria, Regina României, Povestea Vietii mele)’’.
Tot aici, într-o poianã, pe taluzul unui sant cu diametrul de 50 m, a servit masa alãturi de soldatii români si locuitori din orasul Tg. Ocna. Evenimentul a fost imornalizat de fotograful bârlãdean Stanciu Kotetschi (fotografia originala se aflã în colectia Monumentului Eroilor de pe Muntele Mãgura, Tg. Ocna). Locul ales atunci a fost denumit ,,Masa Reginei’’. Regina participã la un parastas pentru eroi, oficiat probabil de biserica din Poieni. A înnoptat în Tg. Ocna, iar a doua zi a vizitat culmea Cosnei, un alt punct important din linia frontului de la Oituz.

1. C. Stoica, Istoria ilustratã a orasului Târgu Ocna, Din cele mai vechi timpuri pânã la 1918, Editura Aristarc, Onesti, 2003.